Lumea unui romancier este o mare metafora in sine. Grija pe care el o poarta pentru alter-ego-urile sale, care se transforma in personaje si prind viata odata cu el, este remarcabila.
El nu va face niciodata compromisuri in legatura cu personajele sale. Poate cel mai drag lucru al unui scriitor este personajul sau, pe care il creioneaza la inceput, apoi continua sa il schiteze, pana ajunge o fiinta fantasmagorica cizelata, care prinde viata printre paginile cartii autorului.

Ca romancier, trebuie sa ai ochii larg deschisi si sa simti. Sa simti ploaia, sa simti oamenii din jurul tau, sa fii intr-o continua observare si dorinta apriga de cunoastere. Numai asa vei putea crea ceva care este doar al tau. Bineinteles, originalitatea este discutabila, un romancier trebuie sa se lase influentat de scrierile pe care le citeste, dar numai atat cat sa prinda tehnica - cei mai mari romancieri au avut ca punct de pornire carti celebre.

In spatele fiecarui romancier se afla o istorie: istoria cartilor citite, a oamenilor intalniti, a experientelor traite, dar si a viselor, a flashback-urilor, a imaginatiei. Numai asa poti face un roman: cate putin din fiecare.
Romanul este cel mai usor mod de a te ascunde printre randuri. Dar cel ce stie ce inseamna conceperea unui roman va observa mereu acele mici indicii lasate de autor, pe o foaie, intr-o scena, in pistruii unui personaj, acele indicii care il fac pe autor om.




Ana-Moca Grama - www.Pasiunea.Eu